În calitate de părinte al unui adolescent, vi-ati privit copilul si intrebat „De ce ai face asta?”. De la schimbări de dispoziție la asumarea de riscuri, comportamentul „normal” al adolescenților poate fi derutant și exasperant.
Cercetările arată că modelele de dezvoltare a creierului adolescentului joacă un rol semnificativ în modelarea comportamentului. Cu alte cuvinte, există un motiv biologic pentru care adolescenții se comportă adesea așa cum o fac.
Știința dezvoltării creierului dezvăluie de ce adolescenții sunt receptivi la experiențe și influențe noi, atât pozitive, cât și negative. Acest lucru face ca anii adolescenței să fie o perioadă de mare promisiune, dar și de risc potențial, în special în ceea ce privește dependența. De aceea, prevenirea și amânarea consumului de substanțe în această perioadă este atât de importantă pentru sănătatea lor pe termen lung.
Dezvoltarea creierului adolescenților
De la începutul adolescenței și până la jumătatea anilor 20, creierul se dezvoltă oarecum neuniform. Părțile creierului care se dezvoltă primele sunt cele care controlează activitatea fizică (cerebelul), emoțiile (amigdala) și motivația (nucleul accumbens).
A
cest model de dezvoltare a creierului adolescenților ajută la explicarea unor trăsături comune ale comportamentului adolescenților:
- Dificultatea de a reține sau de a controla emoțiile
- Preferință pentru emoții mari, explorare și activități noi
- Planificare inadecvată și judecată limitată
- Comportamente mai riscante și impulsive
Având în vedere că cortexul prefrontal – sau „vocea rațiunii” – se dezvoltă ultimul, este mai ușor de înțeles de ce adolescenții sunt atât de motivați de emoții, entuziasm și recompense pe termen scurt. Acest lucru duce la un comportament imprevizibil – și uneori riscant.
Din nefericire, creierele în curs de dezvoltare sunt, de asemenea, mai susceptibile decât creierele adulților la daune cauzate de influențe exterioare. Acest lucru înseamnă că consumul de substanțe în timpul adolescenței creează un risc mai distinct de daune imediate și de durată.
Efectele consumului de substanțe de adictie asupra creierului în curs de dezvoltare
Găsirea unor modalități de a ne satisface diferitele nevoi și dorințe face parte din viață. Este una dintre numeroasele abilități care se perfecționează în timpul adolescenței. Dar atunci când substanțele sunt folosite pentru a satisface nevoile și pentru a ne simți bine, acest lucru interferează cu dezvoltarea sistemului natural de recompensă al organismului.
Creierul este alcătuit din miliarde de celule nervoase. Nervii controlează totul, de la momentul în care bate inima până la ceea ce simte, gândește și face adolescentul dumneavoastră. Ei fac acest lucru prin trimiterea de semnale electrice în tot corpul. Semnalele sunt transmise de la un nerv la altul prin intermediul unor mesageri chimici numiți neurotransmițători.
Unele dintre semnalele pe care le trimit neurotransmițătorii provoacă sentimente de satisfacție sau plăcere. Aceste recompense naturale sunt modul organismului de a se asigura că vom căuta mai mult din ceea ce ne face să ne simțim bine. De exemplu, atunci când mâncăm ceva gustos, neurotransmițătorii ne spun că ne simțim bine. Căutarea mai mult din această plăcere ne ajută să ne asigurăm că nu murim de foame.
Neurotransmițătorul principal al mesajului de „stare de bine” se numește dopamină. Substanțele supraîncarcă creierul cu dopamină – ele determină sistemul de recompensă să trimită prea multe semnale de „stare de bine”. Ca răspuns, creierul încearcă să restabilească echilibrul lăsând să treacă mai puține semnale de „stare de bine”. Pe măsură ce trece timpul, creierul are nevoie de din ce în ce mai multă substanță pentru a simți efectele sale pozitive. Acest efect este cunoscut sub numele de toleranță și poate fi deosebit de periculos în cazul unor droguri precum heroina și cocaina.
Efectele substanțelor asupra creierului nu se opresc doar atunci când substanța dispare. Atunci când o persoană încetează să mai ia o substanță, nivelurile de dopamină rămân scăzute pentru o perioadă de timp. Aceștia se pot simți abătuți, sau fără vlagă, și incapabili să experimenteze plăcerile naturale ale vieții. Creierul va restabili în cele din urmă echilibrul de dopamină de la sine, dar este nevoie de timp. Acest lucru poate dura de la ore, la zile sau chiar luni, în funcție de substanță, de durata și cantitatea de consum și de persoană.
Deoarece adolescenții au un impuls hiperactiv de a căuta plăcerea și o capacitate mai mică de a lua în considerare consecințele, ei sunt deosebit de vulnerabili atunci când vine vorba de nicotină, alcool sau droguri. Și pentru că sistemele interne de recompensă sunt încă în curs de dezvoltare, capacitatea unui adolescent de a-și reveni la normal după ce a consumat substanțe poate fi compromisă din cauza modului în care substanțele afectează creierul, ceea ce îi face pe adolescenți mai vulnerabili decât adulții la dezvoltarea dependenței.
