Următoarele afirmatii sintetizează poziția noastră privind consumul de substante de catre adolescenti
Cercetările documentate în publicate in nenumarate articole afirmă că dependența este o boală a creierului care își are originea, de obicei, în consumul de substanțe în adolescență. Consumul de substante de catre adolescenti reprezintă un factor major care contribuie la dezvoltarea dependenței.
Statistica arata ca noua din zece persoane care îndeplinesc criteriile clinice pentru o problemă de consum de substanțe au început să fumeze, să bea sau să consume alte droguri înainte de vârsta de 18 ani, adesea legat de consumul de substante de catre adolescenti. Cu cât consumul de substanțe începe mai devreme, cu atât este mai mare probabilitatea de a dezvolta o problemă legată de substanțe. Persoanele care consumă pentru prima dată orice substanță generatoare de dependență înainte de vârsta de 15 ani au de 6,5 ori mai multe șanse de a dezvolta o problemă legată de substanțe decât cele care întârzie prima consumare până la vârsta de 21 de ani sau mai mult; totuși, vârsta medie la care elevii de liceu raportează că au început să consume o substanță generatoare de dependență este între 13 și 14 ani.
Având în vedere că trei sferturi (76%) dintre toți elevii de liceu raportează că au consumat o substanță care creează dependență în timpul vieții lor și că aproape jumătate (46%) au făcut acest lucru în ultima lună, este esențial să se înțeleagă legătura dintre consumul de substanțe și dependența adolescenților și să se abordeze în consecință. Consumul de substante de catre adolescenti este o problemă critică ce trebuie tratată cu seriozitate. Unul din zece elevi de liceu îndeplinește criteriile clinice pentru o problemă cu o substanță și, dintre cei care au consumat o substanță care creează dependență în ultima lună, 1 din 3 are deja o tulburare.
Combinația mai multor factori face din adolescență perioada critică de vulnerabilitate pentru începerea consumului de substanțe care creează dependență și pentru dezvoltarea bolii de dependență:
Deoarece părțile creierului responsabile cu judecata, luarea deciziilor, emoțiile și controlul impulsurilor nu sunt pe deplin dezvoltate până la vârsta adultă timpurie, adolescenții sunt mai predispuși decât adulții să își asume riscuri, inclusiv să experimenteze substanțe care creează dependență
Deoarece aceste regiuni ale creierului sunt încă în dezvoltare, ele par a fi mai vulnerabile la impactul negativ al substanțelor care creează dependență, interferând și mai mult cu dezvoltarea creierului și crescând riscul de dependență
La aceste vulnerabilități biologice se adaugă faptul că adolescenții sunt expuși la un flux constant de mesaje din partea prietenilor, familiei, publicității și social-media de divertisment care promovează și idealizează consumul de substanțe de catre adolescenti într-o perioadă de maximă susceptibilitate la influențele sociale. Unii adolescenți pot avea, de asemenea, condiții genetice sau biologice sau experiențe personale, cum ar fi abuzul sau alte traume, care, combinate cu acești factori, cresc și mai mult riscul de dependență și consum de substanțe.
Consumul de substanțe la adolescenți nu numai că crește riscul de dependență, dar are și costuri sociale și financiare profunde. Este direct legat de cele trei cauze principale de deces în rândul adolescenților – accidentele, omuciderile și sinuciderile – și este implicat în performanțe școlare slabe, tulburări cognitive și abandon școlar; relații sexuale neprotejate și sarcini neplanificate; probleme de sănătate mintală; violență și implicare în activități criminale; și numeroase afecțiuni medicale potențial fatale.
Consumul de substanțe de catre adolescenti este cea mai mare problemă de sănătate preventibilă și, în ultimă instanță, cea mai costisitoare din țara noastră. Pentru a o aborda, publicul, cadrele medicale și factorii de decizie politică trebuie să o recunoască ca o problemă de sănătate și nu ca un ritual normal de trecere la maturitate, să ajute tinerii să amâne consumul de substanțe cât mai mult posibil, să fie vigilenți la semnele de risc și să intervină în mod adecvat, așa cum facem în cazul oricărei alte afecțiuni de sănătate.
