În cele ce urmează este sintetizata poziția noastră cu privire la medicamentele pentru tratamentul dependenței.
Medicamentele aprobate de Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Mecale (ANMDM) și prescrise de un cadru medical sunt o componentă eficientă și, pentru anumite afecțiuni, esențială a tratamentului dependenței. În prezent, există și medicamente pentru tratarea dependenței aprobate pentru tulburările legate de consumul de alcool și droguri, precum și pentru renunțarea la fumat.
Studiile arată că aceste medicamente reduc consumul de droguri și ratele de supradoză și ajută la menținerea persoanelor în tratament mai mult timp, ceea ce este asociat cu rezultate mai bune. De asemenea, s-a demonstrat că aceste medicamente reduc comportamentul criminal și riscul de boli infecțioase și îmbunătățesc funcționarea profesională, psihologică și familială.
Din păcate, există o concepție greșită larg răspândită în rândul unor medici, al factorilor de decizie politică și al publicului potrivit căreia tratamentul „bazat pe abstinență” sau „fără medicamente” este cel mai bun. Având în vedere dovezile care susțin eficacitatea medicamentelor pentru tulburarile legate de consumul de droguri, această filosofie nu este susținută de cercetare și este potențial periculoasă.
Medicamentele aprobate de ANMDM pentru tratarea dependenței de opioide includ metadona, naltrexona cu eliberare prelungită și buprenorfina, care este adesea combinată cu naloxona. Naltrexona cu eliberare prelungită blochează efectele opioidelor, astfel încât oamenii să nu fie intoxicați (cu senzatia „high”) dacă consumă. Metadona și buprenorfina reduc poftele și simptomele de sevraj și permit persoanelor să își îmbunătățească funcționarea în viața de zi cu zi. Atunci când sunt administrate conform prescripției, aceste medicamente nu provoacă senzația de intoxicație asociată abuzului de opioide. Deoarece aceste medicamente au mecanisme de acțiune diferite, efecte secundare și riscuri diferite și sunt disponibile în locații diferite ale serviciilor de sănătate, medicamentul cel mai potrivit pentru orice persoană va varia.
Eficacitatea metadonei a fost dovedită prin peste 40 de ani de cercetare. Există, de asemenea, dovezi bine susținute privind eficacitatea buprenorfinei. Naltrexona cu eliberare prelungită nu a fost studiată la fel de extensiv ca metadona și buprenorfina, dar datele susțin eficacitatea acesteia pentru tratamentul tulburărilor legate de consumul de opiacee.
Durata tratamentului cu medicamente depinde de durata și severitatea dependenței, de sănătatea fizică și psihologică și de preferințele pacientului, precum și de alți factori care afectează recuperarea. Cercetările arată că pacienții care sunt menținuți pe medicamente pentru perioade mai lungi de timp (de exemplu 6-12 luni) au rezultate clinice semnificativ mai bune decât cei care întrerup utilizarea medicamentelor mai devreme. Unii pacienți pot avea nevoie să ia medicamente timp de mulți ani sau chiar pentru tot restul vieții, la fel ca persoanele care suferă de afecțiuni cronice precum astmul, diabetul sau bolile de inimă.
Cercetările care susțin medicamentele pentru tratarea dependentei sunt suficient de puternice pentru a concluziona că este un tratament „bazat pe dovezi”, ceea ce înseamnă că s-a dovedit că funcționează. Toate programele și furnizorii de tratament al dependenței de opioide ar trebui să ofere medicamente direct sau prin trimitere; cei care nu o fac nu ar trebui să fie considerați furnizori „bazați pe dovezi”.
Cei care plătesc pentru serviciile de tratament al dependenței, persoane fizice sau organizatii private si de stat, ar trebui să solicite ca medicamentele să fie puse la dispoziția tuturor pacienților cu tulburări cauzate de dependenta de substanta tratați în cadrul programelor pe care le sprijină. Interzicerea sau descurajarea utilizării medicamentelor sau refuzul rambursării pentru acest serviciu este lipsit de etică, discriminatoriu și incompatibil cu practica medicală acceptabilă.
